Tulburari psiho-emotionale in sarcina si prevenirea acestora

Autor: Dr. Vochescu Carmen, medic primar psihiatrie

Exista o preocupare intensa in randul femeilor insarcinate de a nu experimenta emotii negative care ar putea afecta bebelusul. E de inteles dorinta mamei de a-si proteja copilul de orice ar putea fi daunator, insa este o asteptare nerealista ca timp de 9 luni sa fie permanent calma, optimista si cu zambetul pe buze.

Stresul este inerent oricarei vieti si reactiile emotionale sunt deseori amplificate in sarcina din cauza fluctuatilor hormonale care determina vulnerabilitate psihica si labilitate emotionala.

Daca gravida isi va fixa un target emotional imposibil de realizat, aceasta nu va duce decat la sentimente de inadecvare, culpabilitate si frustrari. Ea trebuie sa accepte ca va traversa zile mai bune si zile mai rele, ca va mai fi si deprimata uneori sau tensionata, ca poate avea ingrijorari inerente vietii sau chiar conflicte.

Efectele negative pe care acestea le-ar putea avea asupra fatului pot fi minimizate printr-o igiena psihica adecvata si prin diferite metode de relaxare:

-muzica relaxanta (calmeaza bataile inimii, linisteste sistemul nervos)

-bai relaxante (cu saruri de baie si uleiuri esentiale permise in sarcina)

-odihna suficienta (evitarea adormirii la ore tarzii)

-perioade de lucru alternate cu momente de relaxare

-timp petrecut in natura (plimbari in parc, printr-o padure, excursii in aer liber)

-iesiri periodice la un film, teatru, o intalnire cu o prietena in zilele mai tensionate

-evitarea exceselor de orice fel (munca in exces, alimentatia in exces, ingrijorarile excesive)

-ceaiuri cu efect calmant consumate in perioadele stresante.

Afectiuni psihice preexistente sau care apar pe timpul sarcinii

Femeile care urmeaza tratament pentru o afectiune psihica sunt avertizate sa nu ramana insarcinate pe durata tratamentului. Atunci cand sarcina apare in mod accidental, pacienta intra frecvent in panica si opreste imediat tratamentul sau decide sa intrerupa sarcina.

Atitudinea cea mai potrivita este sa ia legatura cu medicul care o trateaza pentru a reevalua stadiul de evolutie al bolii, posibilitatea de a inlocui tratamentul cu masuri nemedicamentoase (psihoterapie) sau de a continua un tratament cu riscuri cat mai mici in sarcina.

O alta situatie intalnita este cea in care, pe fondul vulnerabilitatii psihice determinate de modificarile hormonale din timpul sarcinii, uneori si de schimbarile in relatiile interpersonale, se reactiveaza o afectiune preexistenta sau debuteaza o tulburare psihica.

Si in acest caz discutia cu medicul va raspunde la temerile pacientei legate de riscurile netratarii episodului respectiv de boala in comparatie cu posibilele efecte negative ale unui tratament medicamentos asupra fatului.

Depresia

S-a constatat ca la 10-20% din femeile insarcinate exista simptome de depresie. Ele apar mai frecvent la prima sarcina, cand au existat antecedente de depresie, cand mama este foarte tanara si in planurile sale imediate nu era inclusa o sarcina, cand sunt conflicte in familie sau probleme financiare, cand sarcina nu a fost dorita (relatie instabila, partener abuziv, lipsa unei locuinte, a unui venit stabil etc).

Depresia diagnosticata de medic este important sa fie tratata, de prima intentie prin psihoterapie (cognitiv-comportamentala), iar la nevoie cu tratament medicamentos.

Consecintele unei depresii netratate pot fi semnificative atat pentru mama (sarcina neglijata, consum crescut de substante toxice, anorexie, insomnii, uneori chiar tentative de suicid), cat si pentru copil (avort spontan, prematuritate, hipotrofie, etc).

 Tulburarile anxioase

Anxietatea este frecventa in timpul sarcinii, mama avand temeri legate de starea ei de sanatate, de cea a copilului, de naştere, de abilitatile sale de mama, de capacitatea de a face fata ingrijirii bebelusului, etc.

Cele mai multe temeri se rezolva prin terapie cognitiv-comportamentala si suportiva si sprijin din partea familiei (suport afectiv, reasigurari etc), dar sunt si situatii in care e necesar tratament medicamentos (atunci cand anxietatea ajunge sa afecteze functionarea socio-profesionala, somnul, apetitul, etc).

Tulburarea afectiva bipolara

Pacientele stabilizate sub tratament, care au suport din partea familiei si ale caror episoade de boala se repeta mai rar decat in fiecare an, pot ramane insarcinate daca respecta cateva conditii:

-nu este indicata oprirea brusca a tratamentului, aceasta impreuna cu vulnerabilitatea psihica din sarcina crescand considerabil riscul unui nou episod de boala

-inainte de sarcina se vor inlocui timostabilizatoarele (care au un risc teratogen bine documentat) cu un antipsihotic atipic (olanzapina, quetiapina sau aripiprazol)

– terapia suportiva pe timpul sarcinii poate fi foarte utila.

 Schizofrenia

Nu toate femeile cu schizofrenie au dorinta de a-si intemeia o familie sau de a avea un copil. In plus, tratamentul psihiatric administrat pe termen lung necesita masuri contraceptive.

S-a constatat ca si fertilitatea femeilor cu schizofrenie e usor diminuata. Chiar si asa sunt situatii cand se obtine o sarcina la dorinta pacientei sau accidental.

Este foarte important ca medicul sa evalueze necesitatea de a continua tratamentul antipsihotic pe timpul sarcinii, caci oprirea acestuia se asociaza cu un risc mare de recadere, ceea ce are consecinte negative atat asupra mamei cat si asupra evolutiei sarcinii (risc de prematuritate, greutate mica a nou-nascutului prin neglijarea ingrijirii sarcinii, afectarea atasamentului mama-copil, etc).

Mai mult de jumatate din gravidele cu schizofrenie declara o deteriorare a starii lor psihice in timpul sarcinii, fiind situatii cand doza de antipsihotic trebuie crescuta. Si in acest caz terapia suportiva, ca si sustinerea familiei, pot ajuta gravida sa duca sarcina cu bine pana la sfarsit.

---

Articol scris de Dr. Vochescu Carmen, medic primar psihiatrie