Aproximativ 5% din cupluri experimenteaza infertilitatea primara (incapacitatea de a avea copii) sau infertilitatea secundara (incapacitatea de a concepe sau a duce o sarcina la termen dupa nasterea unuia sau a mai multor copii). Pana in urma cu cativa ani, expertii credeau ca doar jumatate din cazurile de infertilitate sunt de origine fizica, restul fiind inexplicabile sau rezultatul unor probleme psihosomatice ale femeii. Studiile actuale, insa, releva ca majoritatea cazurilor de infertilitate pot fi atribuite unei cauze fiziologice la barbat sau femeie.
In timp ce cauzele infertilitatii sunt in mare parte fiziologice, suferinta care insoteste aceasta situatie – deseori exacerbata de rigorile fizice si emotionale ale tratamentului pentru infertilitate – poate avea un impact psiholog urias.
Evaluarea psihologica a infertilitatii
Un studiu realizat pe 200 de cupluri care au apelat la o clinica de fertilitate a relevat ca jumatate dintre femei si 15% dintre barbati au declarat ca infertilitatea a fost una dintre cele mai dureroase experiente din viata lor. Rezultatele studiului au fost confirmate aici.
Vom mai mentiona un studiu realizat de 488 de femei americane care au completat un chestionar psihologic standard inainte de a beneficia de un program de reducere a stresului. Acesta a concluzionat ca femeile infertile s-au simtit la fel de anxioase sau deprimate ca cele diagnosticate cu cancer, hipertensiune sau aflate in recuperare dupa un atac de cord. Rezultatele studiului pot fi vazute aici.
In cea ce priveste evaluarea psihologica a barbatilor in caz de infertilitate, exista mai putine studii, dar toate tind sa raporteze ca acestia sunt mai putin afectati decat femeile. Totusi, acestia reactioneaza diferit in functie de cauzele infertilitatii. Astfel, daca problema este gasita la partenera, barbatii declara ca nu sufera la fel de mult ca femeile. Insa, daca testele dovedesc ca ei sunt cei infertili, vor experimenta acelasi nivel de stima de sine scazuta si depresie ca si femeile infertile.
Stresul generat de infertilitate
Persoanele care descopera ca sunt infertile experimenteaza adesea emotii in limitele normale, dar dureroase, comune celor care sufera pierderi semnificative – in acest caz, capacitatea de a procrea. Reactiile tipice includ soc, durere, depresie, furie, frustrare, pierderea stimei si increderii de sine.
De asemenea, in cazul infertilitatii relatiile pot avea de suferit. Aici poate fi vorba despre relatia de cuplu, dar si relatia cu prietenii si membrii familiei care pot provoca suferinta suplimentara. De aceea, cuplurile care se confrunta cu infertilitatea ajung deseori sa evite interactiunea sociala cu prietenii sau familiile care au copii sau asteapta un copil. Totodata, partenerii se vor lupta cu disfunctii sexuale legate de anxietate si alte conflicte conjugale.
Solutii de tratament pentru infertilitate
Exista 40 de moduri de a trata infertilitatea. Aproape 85% din pacienti beneficiaza de metodele de tratament conventionale, printre care: alegerea momentului pentru raportul sexual, terapia cu medicamente pentru stimularea ovulatiei sau prevenirea avorturilor spontane si chiar interventia chirurgicala pentru corectarea unror defecte a organelor de reproducere. Maxim 3% din pacienti folosesc tehnologii de reproducere asistata avansate, precum fertilizarea in vitro.
In timp ce interventiile medicale ofera cuplurilor ajutorul si speranta de care au nevoie, studiile sugereaza ca acestea si contribui la stresul, anxietatea si durerea experimentate in cazul infertilitatii.
Efectele secundare ale medicamentelor pentru infertilitate
Medicamentele si hormonii utilizati pentru tratarea infertilitatii pot avea efecte secundare psihologice precum anxietatea, depresia, problemele de gandire, problemele cu somnul, schimbarile de dispozitie sau iritabilitatea la femei. Pacientilor si medicilor le este greu sa isi dea seama care din aceste reactii sunt psihologice si care sunt cauzate de medicamente.
Aspecte psihologice ale tratamentelor pentru infertilitate
Interventiile pentru tratarea infertilitatii ajuta aproape jumatate din cupluri sa devina parinti, probabilitate de succes scazand odata cu inaintarea in varsta. Cuplurile care afla ca vor deveni parinti vor fi incantate, dar vor trebui sa invete sa se adapteze la noul rol atat in timpul sarcinii, cat si dupa nastere.
Astfel, femeile care au suferit avorturi spontane multiple sunt susceptibile sa simta neliniste in legatura cu ducere la termen a sarcinii, iar cuplurile mai in varsta vor trebui sa decida daca fac unele teste prenatale, precum amniocenteza.
De asemenea, esecul tratamentului poate declansa un nou ciclu de durere si suferinta. In plus, pentru parteneri poate fi dificil sa stie cand ar trebui sa nu mai caute tratament si pot tensiona relatia de cuplu.
Majoritatea pacientilor fac trecerea cu dificultate de la dorinta de a avea copii biologici la acceptarea faptului ca fie se vor impaca cu lipsa copiilor, fie vor adopta.
Terapiile si consilierea in caz de infertilitate
Multi pacienti gasesc o cale de a face fata singuri situatiei sau cauta sprijin la prieteni sau familie. Altii, insa, au nevoie de ajutor de specialitate care poate fi consilierea sau psihoterapia.
In mod ideal consilierea psihologica ar trebui sa inceapa inainte de inceperea tratamentului pentru infertilitate. Acest lucru este justificat de faptul ca unele studii sugereaza ca abordarea factorilor psihologici precum depresia, anxietatea sau stresul poate contribui la cresterea sanselor de a avea un copil.
Tipuri specifice de terapie pot fi, de asemenea, utile. Astfel terapia interpersonala (care se concentreaza pe imbunatatirea relatiilor sau rezolvarea conflictelor cu cei din jur) si terapia comportamentala cognitiva (care identifica si incearca sa schimbe tiparele nesanatoase de gandire sau comportament) pot fi de ajutor pacientilor infertili care sufera de depresie usoara sau moderata. De asemenea, studiile au dovedit ca psihoterapia poate fi utila pentru anxietate sau depresie, indiferent daca se administreaza individual, in cuplu sau in grup.
