Orice femeie insarcinata care are anumite afectiuni sau urmeaza un tratament psihotrop, la care nu pot sa renunte, isi pune intrebari precum: cum pot sa duc o sarcina la final? va fi bebelusul meu afectat de tratamentul pe care il urmez? cum pot sa ma asigur ca bebe va fi bine?
Chiar daca siguranta bebelusului ei este prioritara, de multe ori, renuntarea la tratamentul psihotrop nu e posibila. Se stie, de asemenea, ca fatul poate fi afectat de substantele pe care mama le consuma in timpul sarcinii, deoarece aceastea trec din sangele mamei la bebelus.
Tocmai de aceea, Dr. Vochescu Carmen, medic primar psihiatrie ne va ajuta sa intelegem cum afecteaza tratamentul psihotrop al mamei sarcina si care sunt masurile care pot fi luate in sarcina.
Autor: Dr. Vochescu Carmen, medic primar psihiatrie
1. Somnifere (sedativ-hipnotice):
La o femeie insarcinata care sufera de insomnii, ne vom asigura intai ca se respecta masurile de igiena a somnului (dormitor bine aerisit, fara TV, PC in camera, evitarea substantelor cu efect psihostimulant in a doua parte a zilei, evitarea meselor abundente cu 3 ore inainte de culcare, plimbari usoare seara in aer liber, etc), reglarea orarului de somn, inlaturarea factorilor psihostresanti in masura in care este posibil. Medicul va verifica daca insomniile sunt cauzate de afectiuni organice ori psihice care necesita tratament specific.
Daca insomnia este semnificativa, dureaza o perioada mai lunga de timp, nu are cauze care pot fi inlaturate sau tratate si determina afectarea functionalitatii socio-profesionale a mamei, se poate administra un medicament sedativ-hipnotic pe durata cea mai scurta posibil.
Zolpidemul si zopiclona sunt medicamente sedative folosite in sarcina. Nu au fost raportate pana in prezent malformatii la fat consecutive utilizarii acestora; atunci cand tratamentul a fost luat pana in preajma nasterii, au fost situatii in carenou-nascutii au prezentat simptome de sevraj (agitatie, iritabilitate) precum si flaciditate neo-natala.
2. Antidepresive:
Daca pacienta avea deja un tratament antidepresiv in momentul in care s-a descoperit sarcina, acesta nu se va opri brusc. Se va programa o consultatie in care se va reevalua diagnosticul, severitatea bolii, necesitatea tratamentului sau posibilitatea de a fi inlocuit cu masuri nemedicamentoase.
Depresia netratata poate avea consecinte negative atat asupra mamei, cat si a fatului: neglijarea sarcinii, riscul copilului de a se naste prematur sau cu o greutate mica, afectarea atasamentului fata de nou-nascut, dificultati in interactiunea cu acesta, ingrijire deficitara a copilului.
De aceea, se apreciaza riscul pe care il reprezinta tratamentul pentru copil (in primul trimestru pentru dezvoltarea fetala, in al 3 lea trimestru pentru nastere) comparativ cu riscul netratarii depresiei. Daca se constata ca tratamentul este absolut necesar, se vor administra cat mai putine medicamente, in dozele minime eficiente.
Antidepresive considerate a avea mai putine riscuri in sarcina: cele din clasa SSRI (inhibitori ai recaptarii serotoninei) – fluoxetina, paroxetina, sertralina, citalopram, escitalopram, dar si venlafaxina, amitriptilina, clomipramina, mirtazapina.
In cazul paroxetinei s-a constatat un risc de malformatii cardiovasculare la copil (in special defecte de sept ventricular si atrial) atunci cand a fost administrata in primul trimestru de sarcina.
S-a dovedit ca administrarea antidepresivelor din clasa SSRI dupa 20 de saptamani de sarcina se poate asocia cu o crestere usoara a riscului de hipertensiune pulmonara la nou-nascut (riscul este de 3 la 1000 de copii expusi, in timp ce in populatia generala acelasi risc este de 1-2 la 1000 de copii).
Sertralina pare a fi cea mai sigura, efectele secundare raportate fiind minore (sangerare mai abundenta a mamei dupa nastere, sedarea sau iritabilitatea tranzitorie a nou-nascutului).
Printre nou-nascutii expusi la antidepresive in ultimele luni de sarcina s-au raportat urmatoarele complicatii: cianoza, apnee, insuficienta respiratorie, convulsii, instabilitate termica, dificultati de alimentare, varsaturi, hipoglicemie, hipotonie sau hipertonie, hiperreflexivitate, tremor, spasme, iritabilitate, plans continuu; aceste complicatii au necesitat uneori prelungirea spitalizarii, alteori suport respirator si hranire prin sonda. Simptomele au fost cauzate ori de un efect toxic direct al medicamentului asupra fatului, ori unui sindrom de sevraj favorizat de intreruperea brusca a traversarii transplacentare a medicamentului in momentul nasterii.
Posibilitatea aparitiei efectelor secundare la nou-nascut trebuie pusa in balanta cu riscul de decompensare al mamei in absenta tratamentului, apoi se ia o decizie informata si in acord cu dorintele familiei.
3. Antipsihotice:
Daca pacienta urmeaza un tratament antipsihotic in momentul in care se depisteaza sarcina, acesta nu trebuie oprit brusc, ci se va programa o intalnire cu medicul pentru a se reevalua diagnosticul, severitatea bolii si riscurile tratamentului urmat.
Daca este un antipsihotic cu riscuri cunoscute in sarcina si boala este suficient de echilibrata pentru a permite schimbarea acestuia, se va inlocui cu unul mai sigur, in dozele minime eficiente.
Uneori eficacitatea tratamentului scade pe parcursul sarcinii, deoarece scad concentratiile plasmatice de medicament si atunci poate fi necesara cresterea dozelor.
Antipsihoticele cele mai bine cunoscute in sarcina sunt: aripiprazol, olanzapina, quetiapina, risperidona. Pe cat posibil se vor limita asocierile de psihotrope din mai muilte clase terapeutice.
Atunci cand este necesara mentinerea tratamentului pana la nastere, se va pune in balanta riscul posibil de sedare si/sau efecte adverse extrapiramidale tranzitorii la nou-nascut cu riscul decompensarii mamei prin scaderea sau oprirea tratamentului si apoi se va lua o decizie. Echipa din maternitate trebuie informata de tratamentul pe care il urmeaza pacienta.
4. Timostabilizatoare (anticonvulsivante):
Aceasta categorie de medicamente este cunoscuta ca avand efecte teratogene importante si trebuie evitata. La pacientele insarcinate cu psihoze, schizofrenie sau tulburare afectiva bipolara se prefera administrarea antipsihoticelor atipice in locul timostabilizatoarelor.
Carbamazepina este un timostabilizatorcare,administrat in primul trimestru de sarcina, creste ricul defectelor de tub neural (spina bifida) sau al altor malformatii congenitale (riscul este in jur de 0,5% in cursul tratamentului cu carbamazepina fata de 0,05% in populatia generala si pare sa fie dependent de doza).
Administrat pana in preajma nasterii poate determina convulsii, deprimare respiratorie, varsaturi si diaree, tulburari de coagulare la nou-nascut (hemoragie neo-natala precoce).
In cazul in care administrarea sa este indispensabila si nu se poate inlocui cu nimic altceva (in unele cazuri de epilepsie), se va accepta administrarea carbamazepinei dupa primul trimestru cu recomandarea de efectuare a testelor pentru depistarea malformatiilor.
Valproatul este contraindicat in sarcina in orice doza, fiind un medicament cu efecte teratogene dovedite. Aproximativ 10% din copiii ale caror mame au fost tratate cu valproat pe timpul sarcinii au prezentat malformaţii congenitale (spina bifida,malformaţii ale feţei şicraniului, malformaţii la nivelul inimii, rinichilor, tractului urinar, organelor genitale, membrelor) si 30-40% au avut probleme de dezvoltare (intarzieri in dezvoltarea intelectuala, in vorbire si mers).
In plus, s-a dovedit ca tulburările din sfera autismului si ale tulburării hiperkinetice cu deficit de atentie (ADHD) sunt mai frecvente la copiii expusi la valproat.
5. Anxiolitice:
Daca o femeie insarcinata prezinta o tulburare anxioasa, se va incerca tratarea acesteia cu ajutorul psihoterapiei (in special cognitiv-comportamentale). Daca psihoterapia nu da rezultate, se poate administra un antidepresiv, care e eficient in controlul anxietatii si are mai putine riscuri in sarcina decat un anxiolitic.
Daca nici asa nu se poate controla anxietatea, se va asocia si un anxiolitic si anume o benzodiazepina cu durata lunga de actiune (ex. diazepam) in doza cea mai mica si pe durata de timp cea mai redusa posibil.
La unii nou-nascuti ale caror mame au primit benzodiazepine spre sfarsitul sarcinii s-au raportat semne de impregnare (hipotonie, tulburari de aspiratie) si simptome de sevraj. Acestea pot dura intre 1-3 saptamani, apoi sunt reversibile. In situatii exceptionale sau la doze foarte mari de benzodiazepine utilizate pana la nastere poate aparea depresie respiratorie, apnee sau hipotermie.
Daca pacienta are deja un tratament anxiolitic cronic in momentul depistarii sarcinii si daca medicul decide intreruperea acestuia, doza se reduce treptat; el nu se va intrerupe brusc din cauza riscului de sevraj.
La mamele monitorizate dupa ce au luat diazepam in al doilea si al treilea trimestru de sarcina s-a observat o scadere a miscarilor fetale si o variabilitate a ritmului cardiac la fat, semne care au fost reversibile dupa scaderea dozei sau oprirea tratamentului.
Despre autorul acestui articol
Dr Vochescu Carmen, medic primar psihiatrie
CMI Dr Vochescu Carmen Marcela
Bd Ctin Brancoveanu nr 110D, sector 4, Bucuresti
Tel: 0734.609.929
Site: psihiatrie-bucuresti.com
